Învăţarea, la timpul prezent
De-a lungul timpului, învăţarea a suscitat interesul cercetătorilor, parcurgând diferite etape în formarea şi definirea ei:
– văzută ca o succesiune de secvenţe stimul-răspuns, învățarea condiţionată (clasică – I.P. Pavlov – şi instrumentală – B.F. Skinner -) stă la baza învăţământului programat, a condiţionării reacţiilor emoţionale, a tehnicilor de modificare comportamentală şi a utilizării recompenselor şi a anulării acestora în mediul şcolar, iar învăţarea prin „încercare şi eroare” (E.L. Thorndike) a generat metoda interactivă a învăţării prin descoperire;
– văzută ca o construcţie a cunoaşterii, învăţarea pune accentul pe adaptare (J. Piaget), pe rolul pe care interacţiunea socială îl are în dezvoltarea cognitivă (L.S.Vîgotski), pe influenţa pe care adultul (cadru didactic/părinte) o are în ghidarea şi susţinerea elevului pe tot parcursul asimilării informaţiilor, pe aspectul social al imitaţiei, când elevul învaţă comportamentul unui model, iar, apoi, manifestă un comportament ce reproduce comportamentul modelului.
În prezent, învăţarea este văzută ca o procesare a informaţiei, subliniind caracterul specific al modului în care elevul cunoaşte, respectiv: modul în care asimilează, păstrează şi reactualizează informaţia, formarea şi dezvoltarea unui stil cognitiv propriu (un stil dependent de alte persoane sau unul independent, încrezător în reperele personale), conturarea metodei de învăţare şi definirea unui stil de învăţare propriu, organizarea procesului de învăţare, însuşirea normelor de igienă a activităţii intelectuale, cultivarea sentimentelor intelectuale şi a motivaţiei bazate pe impulsul cognitiv şi pe trebuinţele de autocunoaştere şi autorealizare.
Toate acestea, însă, elevul şi le formează în timp, prin exerciţiu, sub ghidarea atentă a profesorilor, însă şi sub monitorizarea atentă şi perseverentă a părinţilor. Fie că se desfăşoară „faţă în faţă”, fie în mediul online, responsabilitatea derulării actului de învăţare se împarte la cei trei poli educaţionali: elevul, părinţii şi profesorii. Vorbim, astfel, de crearea unui sistem ale cărui componente este necesar să funcţioneze implicat şi la standarde superioare de calitate.